mesajul dumneavoastra

CONVORBIRI ORTODOXE

Sfintii Parinti opresc 20 de ani de la Sfanta Impartasanie pentru pacatul desfranarii Suntem niste mincinosi cand cerem lucruri de care nu suntem vrednici; pentru ca osandim, invidiem, uram si vrem sa ne miluiasca Dumnezeu. Dumnezeu miluieste, daca si noi miluim ! Ne iarta, daca si noi iertam !

SFINTII ARHANGHELI - sinaxar - La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii.

 Sfanta Cuvioasa Parascheva   

Înălţarea Sfintei Cruci    

Troparul Inaltarii Sfintei Cruci:         Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau. 

Condacul Inaltarii Sfintei Cruci:      Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor, avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.

Nasterea DOMNULUI

“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (IOAN 1,14).     Naşterea Domnului mai înseamnă şi “plinirea vremii” (GALATENI 4,4), care radiază bucurie în sufletele noastre după cum a zis Arhanghelul Gavriil către păstori: “Nu vă temeţi. Căci iată vă binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (LUCA 2,10). S-au bucurat cerul şi pământul de această înnoire a neamului omenesc, prevestită de Dumnezeu imediat după căderea în păcatul strămoşesc al primilor oameni, când l-a blestemat pe şarpe, zicând: “Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (FACERE 3,15). Aceasta este o proorocie a lui Dumnezeu-Tatăl Care ne arată că prin femeie a căzut neamul omenesc şi tot prin femeie, la “plinirea vremii” (GALATENI 4,4-5), se va zdrobi capul şarpelui, adică al satanei. (tot articolul)

Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu 

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru si dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică. (Troparul Nasterii Maicii Domnului)

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Ps. 103, 25) exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate? În alt psalm se spune: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor (Ps. 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (In. l, 1-3)... (tot articolul)

  Despre problema desei sau rarei impartasiri 

      ... „Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi”(Ioan 1,14) constituie baza si noua bucurie a Bisericii El a lasat Trupul Lui (Biserica) si a trimis pe Duhul Sau si nu un sistem filozofic si nici n-a intemeiat o noua religie. De la inceputuri pana astazi o gasim stransa in jurului Mesei Domnului: „Si staruiau in invatatura Apostolilor si in comuniune, in frangerea painii si in rugaciuni” ne spune faptele apostolilor in capitolul 2,42. De atunci in stare permaneta de ascultare ea, Biserica, ca trup a lui Hristos si comuniune a Duhului Sfant, e fidela indemnului Mantuitorului; de la Cina de Taina: „Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea” (Matei XXVI, 26-28 si cel...) - (tot articolul)

Sfintirea prin Botezul Domnului

"Duhul Sfant se uneste iarasi cu apa si o inzestreaza cu energiile vivificatoare ale sale. O curateste de impuritati si o face izvor de viata pentru creatia intreaga. Iar daca in starea paradisiaca apa unita cu ener­giile de viata facatoare ale Duhului Sfant iriga paradisul, adica firea iesita atunci din mainile Creatorului, genera si intretinea viata plantelor si a ani­malelor, prin Botezul Domnului, aceeasi apa, insa reinnoita si unita cu Acelasi Duh Sfant, nu numai ca ofera mai multa viata lumii, ci ea o si regenereaza integral si o intinereste fiintial." (tot articolul)

Cei ce n-au necazuri!

Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin aceea ştim că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Fiind atotbun şi atotînţelept, ne poartă de grijă şi ne spală, cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înţelege pe urmă. Căci: “Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”. El aşteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăinţa de bunăvoie sau nu; învăţăm din necazurile altora sau aşteptăm să ne spargem şi noi capul de ele, ca şi ei? (tot articolul)

De ce merg la Biserica ?

Pentru ca Dumnezeu ma iubeste !

Daca nu m-ar fi iubit, m-ar fi lasat sa-mi continui viata asa cum era ea: nici prea calda, nici prea rece, rara vreun scop anume, cu multe vise spulberate incet de neputinta, cu compromisuri si resemnari in fata "realitatii", cu bucu­rii marunte si cu durerea permanenta a imposibilitatii de a fi vreodata pe deplin implinita. "Dar asta-i viata, nu?" ar spune multi. Nu-i asta, decat daca alegi tu sa ramai doar cu atat ori daca nu cunosti ca poate fi si altfel.  (tot articolul)

Invierea lui Hristos - Biruinta iubirii rastignite

Nici un evanghelist nu descrie Invierea, deoarece nici unul nu a fost martor la aceasta minune. Evanghelistii consemneaza numai ceea ce s-a petrecut dupa ce Hristos a iesit din mormant. Din evanghelii aflam ca in prima zi a saptamanii, duminica, femeile mironosite au venit cu miresme la mormantul lui Hristos, cu care aveau de gand sa unga, dupa obicei, trupul lui Iisus. Se pare ca Maria Magdalena, venita cu celelalte femei, ajunge prima la mormant si uimita de vederea pietrei ridicate si a mormantului gol, nu le mai asteapta pe celelalte femei si alearga sa le vesteasca apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede ingerul, care le intampina pe celelalte femei si nici nu-i asculta mesajul - ca Hristos a inviat.